Când câinii în lesă se întâlnesc: Ce trebuie să știi

Plimbările în lesă fac parte din rutina zilnică a majorității câinilor, dar atunci când vine vorba de întâlnirea cu alți câini în timp ce sunt legați de om, lucrurile se pot... complica. Asta pentru că, deși lesa este esențială pentru siguranță, ea perturbă adesea una dintre cele mai importante părți ale vieții canine: comunicarea.
Câinii „vorbesc” cu tot corpul lor. Ei comunică prin mișcare, postură, miros și spațiu. Când sunt liberi și relaxați, se apropie în curbe, încetinesc pentru a mirosi, fac pauze, își schimbă intențiile și chiar aleg să plece complet. Această libertate este esențială pentru a-i ajuta să se evalueze și să interpreteze intențiile celuilalt.
Dar atunci când intervine lesa, tot acest limbaj natural se comprimă. Câinii nu se mai pot mișca liber. S-ar putea să se simtă prinși sau presați, mai ales dacă mediul este strâmt sau dacă celălalt câine le este necunoscut. Iar atunci când un câine simte că nu poate să se retragă sau să își creeze spațiu, tensiunea crește.

Ce putem face pentru a ne sprijini câinii în astfel de întâlniri?

Nu forța salutul
Dacă mergi spre un alt câine pe un drum îngust, nu ești obligat să îi lași să se salute. De fapt, de multe ori este mai bine să nu o faci. O mică deviere a traseului, o pauză pentru ca patrupedul tău să miroasă un tufiș sau chiar traversarea străzii îi pot da senzația de control și reduc presiunea pentru ambele părți. Aceste mici alegeri protejează siguranța emoțională și sunt considerate politicoase în limbajul canin.

Evită abordările directe
În limbajul corporal canin, mersul drept către un alt câine poate fi perceput ca fiind confruntațional sau copleșitor. Câinii se simt mai confortabil cu abordările laterale sau în arc. Dacă doi câini interacționează în lesă, oferă-le spațiu pentru a se mișca ușor în curbă – acest lucru permite un mirosit mai natural și reduce rigiditatea.

Alege mediul potrivit
Dacă are loc o întâlnire, alege cu grijă locul. Trotoarele înguste, intrările sau potecile strâmte limitează mișcarea și cresc șansele de neînțelegeri. În schimb, caută zone liniștite și deschise, unde câinii au loc să se învârtă, să se îndepărteze sau pur și simplu să observe fără a fi forțați să interacționeze.
Și un mic reminder: nu fiecare câine vrea să salute, chiar dacă a făcut-o în trecut. La fel ca noi, câinii au stări, preferințe și limite. Unii sunt în mod natural mai selectivi în interacțiunile lor sociale, iar acest lucru este perfect sănătos. Chiar și cel mai prietenos câine poate să nu fie dispus la o întâlnire în lesă într-o anumită zi.

Rolul nostru, ca părinți de patruped, este să observăm, să sprijinim și să fim avocații confortului câinilor noștri. Asta nu înseamnă să îi izolăm, ci să le oferim libertatea de a alege ori de câte ori este posibil și să respectăm modurile subtile prin care ne transmit ce au nevoie.
Pentru că fiecare plimbare nu este doar exercițiu fizic, ci o conversație. Iar atunci când ascultăm, câinii noștri învață că pot avea încredere în noi pentru a păstra acea conversație sigură.